Dictionar

chiciu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (I. necunoscută; II. necunoscută; III. nesigură, cf. srb. kiçe)

1. I. (Banat) șold.
2. coapsă (de animal).
3. II. grind care abia a devenit aparent și pe care începe să răsară o vegetație de sălcii și arini.
4. vârful ascuțit al unui ostrov.
5. III. pădure din care se pot tăia nuiele.
 

dejivra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégivrer)

1. a înlătura straturile de chiciură sau de gheață formate pe anumite suprafețe. (metalice).
 

jivraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. givrage)

1. strat de gheață sau de chiciură care se depune pe automobile și avioane pe vreme rea.
 

jivrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. givré)

1. acoperit cu chiciură, cu promoroacă.
2. acoperit cu un strat alb ca promoroaca.
 

promoară

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (nesigură, cf. promoroacă)

1. strat subțire de cristale de gheață care se formează iarna pe ramurile copacilor și pe obiecte; chiciură, promoroacă.
2. (var.) promoroară.