bara

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulația, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.
2. a trage o linie peste..., a șterge cu o linie (un text).

bară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barre)

1. drug de metal (destinat prelucrării).
2. piesă de metal sau de lemn, în construcții sau în dispozitive tehnice pentru transmiterea eforturilor.
3. (fig.) obstacol, piedică în calea realizării unui lucru.
4. fiecare dintre cei trei stâlpi care delimitează poarta la unele jocuri sportive.
5. șut în stâlpul porții de fotbal.
6. barieră care desparte pe judecători de avocați și împricinați; locul de unde se pledează în fața justiției.
7. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul stâng de sus al unui scut cu unghiul drept de jos.
8. linie verticală sau oblică, element de separare într-un text.
9. linie verticală care separă măsurile unui portativ.
10. ridicătură de metal liniară încrustată în tastiera unor instrumente cu coarde ciupite.
11. îngrămădire de aluviuni la gura de vărsare a unui râu într-un fluviu sau în mare.
12. mascaret.

ambara

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).

analobară

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. anallobar)

1. curbă care unește pe o hartă punctele cu aceeași variație pozitivă a presiunii atmosferice.

baracă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraque, it. baracca, sp. barraca)

1. construcție provizorie de scânduri servind ca locuință, magazie etc.

baracament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. baraquement, it. baraccamento)

1. ansamblu de barăci (mai ales militare).
2. locuințe temporare destinate să găzduiască lucrători în mișcare, refugiați, victime ale dezastrelor etc.

bărăcie

Parte de vorbire:  s.f. (înv., pop.)  
Etimologie: (nesigură)

1. groapă cu apă (construită sau) formată de ploi, în care se scaldă rațele și gâștele; baltă, mocirlă.
2. suprafață adâncă cu apă; ochi (în râu).

baraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barrage)

1. construcție hidrotehnică așezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulația rutieră etc.
3. piedică; barieră.
4. lucrare de fortificație care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcții.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenți aflați la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în șirul ideilor, în exprimarea lor.

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.

ambara

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. embarras)

1. ambaras.
2. obstacol, jenă, încurcătură (financiară).

ambarasant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. embarassant)

1. care ambarasează, pune în încurcătură.
2. care creează o situație dificilă, stânjenitoare.

ampriză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emprise)

1. lățime totală a fâșiei de teren pe care se construiește un terasament, un dig, un baraj.
2. influență, ascendent, autoritate morală.

anrocament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. enrochement)

1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundații, diguri, baraje.

balustradă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustrade)

1. îngrăditură verticală scundă din mai mulți baluștri uniți printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcții.