Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barragiste)
1. cel care asigură întreţinerea unei instalaţii de captare a apei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-barrage)
1. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emprise)
1. lăţime totală a fâşiei de teren pe care se construieşte un terasament, un dig, un baraj.
2. influenţă, ascendent, autoritate morală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. enrochement)
1. aglomerare de materiale (piatră, beton) care formează fundaţii, diguri, baraje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bief)
1. porţiune a unui curs de apă, canal între două braţe, ecluze sau baraje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canton)
1. clădire construită lângă o şosea sau cale ferată, pentru semnalizare, protecţie şi supraveghere a drumurilor respective; locuinţa cantonierului.
2. unitate de supraveghere, întreţinere şi urmărire a lucrărilor din cadrul unui sistem de desecare, irigaţii, baraje etc.
4. unitate în administraţia pădurilor, în care activează pădurarul; locuinţa acestuia.
5. unitate teritorial-administrativă în unele ţări (Elveţia, Franţa).
6. (arhit.) una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce.
7. (herald.) piesă de formă pătrară, a noua parte dintr-un scut, într-un colţ al acestuia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-barrage)
1. baraj secundar, mai scund, în aval de barajul principal.