Dictionar

Rezultate principale (Inversă):

Inversă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inverse)

1. figură, aplicație, funcție obținută prin inversare.

2. (matematică) ~ = funcție inversă.


Inversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)

1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.

2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.


Rezultate secundare (Inversă):

Inversabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inversable)

1. care se poate răsturna.

2. care poate fi inversat.


Inversare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inversa)

1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.

2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.

3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.

4. întoarcere (pe dos); răsturnare.


Inversat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (inversa)

1. făcut invers; așezat invers.

2. întors (pe dos); răsturnat.


Admitanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)

1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.


Anastrofă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)

1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.

2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.


Antimetabolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)

1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.


Antistrofă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.

2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.

3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.


Bipied

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bipied)

1. suport cu două picioare; bipod.

2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.


Carmotron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carmotron)

1. (telec.) tub magnetron cu undă inversă.