Rezultate principale (Inversă):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. inverse)
1. figură, aplicație, funcție obținută prin inversare.
2. (matematică) ~ = funcție inversă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. inverser)
1. a răsturna o situaţie, o ordine (firească); a face ceva invers.
2. a schimba sensul unui curent electric, al unei mărimi vectoriale.
Rezultate secundare (Inversă):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inversable)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inversa)
1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.
2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.
3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.
4. întoarcere (pe dos); răsturnare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (inversa)
1. făcut invers; așezat invers.
2. întors (pe dos); răsturnat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. admittance)
1. mărime inversă impedanţei unui circuit electric de curent alternativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)
1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.
2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabole)
1. repetare a aceloraşi cuvinte în ordine inversă, care schimbă sensul comunicării; antimetalepsă, antimetateză.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. antistrophe, lat. antistropha)
1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanţă într-o poezie lirică grecească, între strofă şi epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bipied)
1. suport cu două picioare; bipod.
2. (armament) suport pentru țeava unei arme care se sprijină pe sol prin două picioare în formă de V inversat, folosit pentru stabilizarea armei și pentru o tragere mai precisă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carmotron)
1. (telec.) tub magnetron cu undă inversă.