Parte de vorbire: s.f.
Origine: (inversa)
1. acțiunea de a inversa și rezultatul ei; inversiune, inversie.
2. schimbare a ordinii (inițiale sau) firești; schimbare a sensului curentului electric.
3. realizare a ceva în mod contrar ordinii firești.
4. întoarcere (pe dos); răsturnare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anastrophe)
1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziţie.
2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. élémentaire, lat. elementarius)
1. de bază, esențial, fundamental.
2. care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc.
3. învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază.
5. (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare.
6. care ține de natură și de fenomenele ei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interversion, lat. interversio)
1. inversarea ordinii naturale, obișnuite sau logice; intervertire.
2. răsturnare a unei ordini.
3. figură lingvistică care constă în transpoziția unei litere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion)
1. schimbare de semn a unui parametru fizic în funcție de altul; inversare.
2. transformare a unei substanțe optic-active într-alta asemănătoare ca structură, dar care prezintă un efect de rotație opus.
3. (biol.) anomalie, rearanjare inversă a genelor într-un segment de cromozom.
4. transformarea zaharazei în glucoză prin hidroliză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inversion, lat. inversio)
1. răsturnare, schimbare de sens, inversare.
2. ~ uterină = deplasare spre înapoi și evaginare în zona perimetrică a uterului; ~ sexuală = homosexualitate.
3. (mat.) transformare geometrică ce permite să se deducă dintr-o figură o altă figură, punct cu punct.
4. procedeu stilistic constând în schimbarea topicii normale a cuvintelor într-o frază.
5. (med.) ~ termică = creșterea temperaturii în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită); ~ de relief = stadiu avansat de evoluție a reliefului când formele inițiale pozitive devin negative și invers.
6. (fot.) operație urmărind obținerea unei imagini pozitive pe însăși emulsia fotosensibilă folosită la fotografiere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inverseur)
1. dispozitiv care inversează sensul de mișcare al unui mecanism, al unei mașini, al curentului electric într-un circuit etc.
2. schimbător de viteză suplimentar care permite folosirea acelorași trepte de viteză atât pentru mersul înainte, cât și pentru cel înapoi, al autovehiculelor.
3. aparat pentru inversarea imaginilor.