Dictionar

Punctuleț

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (punct + -uleț)

1. diminutiv al lui punct; punct mic; punctișor, (rar) punctuliță.


Punctuliță

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (punct + -uliță)

1. diminutiv al lui punct; punct mic; punctișor, punctuleț.