baschet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. basket)

1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coș fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.
2. s. m. pl. încălțăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.

baschetbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, să marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
2. (var.) (înv.) basket-ball.

baschetbalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (baschetbal + -ist)

1. sportiv care joacă baschet; jucător de baschet.

minibaschet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. minibaschet)

1. variantă de baschet potrivită pentru copii; baschet practicat de copii.
2. joc de baschet practicat pe un teren de dimensiuni reduse.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

balon 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ballon)

1. vehicul aerian dintr-un corp sferic umplut cu un gaz mai ușor decât aerul, la care este atașată o nacelă.
2. (fam.) a lua (pe cineva) în ~ = a face glume pe seama cuiva.
3. bășică de cauciuc foarte subțire, asemănătoare unei mingi, cu care se joacă copiii.
4. minge (de fotbal, de baschet etc.).
5. (mar.) velă triunghiulară la ambarcațiile de regate.
6. înveliș transparent sau translucid, etanș, care închide corpul luminos al unei lămpi electrice, al unui tub electronic etc.
7. vas de formă sferică pentru anumite reacții chimice (de laborator).

baschetbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, să marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
2. (var.) (înv.) basket-ball.

baschetbalist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (baschetbal + -ist)

1. sportiv care joacă baschet; jucător de baschet.

blocaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blocage)

1. blocare.
2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie.
4. întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice.

coșgheter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (coş, după golgheter)

1. baschetbalist care înscrie cele mai multe puncte într-o etapă, într-un campionat.