Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rosace)
1. ornament în formă de trandafir sau stea; rozetă.
2. (arhitectură) vitraliu circular de mari dimensiuni folosit la ornamentarea fațadelor catedralelor gotice; rozasă, rozetă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rosacée/s/)
1. (bot.) familie de plante dicotiledonate, lemnoase şi erbacee, cu staminele inserate pe caliciu, având ca tip trandafirul; (la sg.) plantă din această familie.
2. (med.) erupție cutanată caracterizată prin roșeață localizată pe pomeți, nas și bărbie; cuperoză.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rosacé, lat. rosaceus)
1. de culoare roz; care bate în roz.
2. aranjat ca petalele unui trandafir.
3. care arată ca un trandafir.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alba spina, it. albaspina)
1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couperose)
1. afecţiune a pielii care apare la oameni în vârstă, caracterizată printr-o coloraţie roşie-violacee a pomeţilor obrazului şi a nasului; rozacee2.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dryade)
1. (mitologia greco-romană) divinitate feminină care protejează copacii și pădurile; nimfă a pădurilor, hamadriadă.
2. (bot.) arbust mic, cu flori albe, din familia rozaceelor, care crește în regiunile temperate și a cărui specie alpină (ceai din Alpi) era folosită anterior ca astringent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhinophyma)
1. hipertrofie a părţii inferioare a nasului.
2. afecţiune a pielii localizată pe nas, ca urmare a agravării acneei rozacee.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. rhodo-, cf. gr. rhodon „trandafir”)
1. „trandafir, trandafiriu, rozaceu”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. rhodocarpus)