Dictionar

vremelnicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vremelnic + -ie)

1. însușire a ceea ce este vremelnic, faptul de a fi trecător; situație vremelnică; efemeritate.
 

efemeritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (efemer + -itate, cf. fr. éphémérité)

1. caracter efemer, calitatea a ceea ce nu durează; vremelnicie.
 

temporaritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. temporarity)

1. caracterul a ceea ce este temporar, de scurtă durată; vremelnicie.