Dictionar

bavură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavure)

1. (tehn.) porțiune de material în relief față de profilul cerut al unei piese metalice, rezultată din prelucrare.
2. (poligr.) contur îngroșat, lăsat de o cerneală proastă.
 

debavura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (de1- + bavură)

1. a îndepărta bavurile de pe piesele metalice turnate sau prelucrate.
 

debavurator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (debavura + -tor)

1. unealtă folosită la debavurare.