Dictionar

Călămări

Parte de vorbire: vb. tr. (regional)
Origine: (necunoscută)

1. a întregi o bârnă, adăugându-i o bucată sau umplându-i o scobitură.


Călămăritură

Parte de vorbire: s.f. (regional)
Origine: (călămărit + -ură)

1. bucată de lemn care întregește o bârnă veche prin adăugare sau umplerea unei scobituri.

2. (var.) călămălătură.