Dictionar

țorțona

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (regional)
Origine: (nesigură, cf. zorzoană, zorzonat)

1. a (se) împodobi peste măsură, cu (prea) multe podoabe; a (se) împopoțona.

2. (var.) a (se) țoțona.


înțoțona

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (pop.)
Origine: (cf. împopoța)

1. a se găti, a se împodobi peste măsură (cu podoabe de prost gust); a (se) împopoțona.

2. (var.) a (se) împoțoțona, a (se) înțopona, a (se) înțorțona.


înțoțonare

Parte de vorbire: s.f. (pop.)
Origine: (vb. înțoțona)

1. împodobire exagerată; împopoțonare, înzorzonare.

2. (var.) împoțoțonare, înțoponare, înțorțonare.


înțoțonat, -ă

Parte de vorbire: adj. (pop.)
Origine: (vb. înțoțona)

1. împodobit în mod exagerat și de obicei cu lucruri, cu podoabe de prost gust; împopoțonat, înzorzonat.

2. (var.) împoțoțonat, înțoponat, înțorțonat.