OK
X
direcționar
Parte de vorbire:
s.(n.?) (regional)
Etimologie: (direcționa + -ar)
1.
dispozitiv
folosit
în
zidărie
pentru
verificarea
verticalității
construcției.
direcționare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (direcționa)
1.
acțiunea
de
a
direcționa,
de
a
imprima
o
anumită
direcție.
2.
conducere
și
stabilire
a
unei
direcții,
a
unei
orientări;
directivare.
redirecționare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (redirecționa)
1.
actul
de
a
redirecționa.
2.
folosirea
a
ceva
într-un
mod
diferit
sau
într-un
scop
diferit
față
de
cel
plănuit
inițial.
3.
actul
de
a
trimite
ceva
la
o
altă
adresă
sau
într-o
altă
direcție.
4.
(informatică)
acțiunea
de
direcționare
a
unei
cereri
sau
comenzi
către
o
altă
pagină
web,
o
altă
adresă
de
e-mail
sau
un
alt
fișier.
directivare
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (directiva)
1.
conducere
și
orientare
a
unei
activități;
direcționare.
sublimare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (sublima)
1.
acțiunea
de
a
sublima
și
rezultatul
ei;
sublimație.
2.
(chimie)
schimbare
de
stare:
acțiune
de
sublimare,
trecere
directă
de
la
starea
solidă
la
starea
gazoasă.
3.
(figurat)
acțiune
de
purificare,
transformare
prin
înălțare.
4.
(psihanaliză)
mecanism
de
apărare
care
vizează
transformarea
și
direcționarea
anumitor
instincte
sau
sentimente
către
scopuri
de
valoare
socială
sau
emoțională
superioară.