Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (cf. fr. autobloquer)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoblocage)
1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + blocare)
1. oprire în timpul funcţionării a unui mecanism, a unei maşini sub acţiunea propriilor forţe rezistente la frecare.