Dictionar

Beneficiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. beneficium, fr. bénéfice)

1. (în feudalism) concesiune de pământ făcută de un suzeran unui vasal ca recompensă în schimbul achitării de unele obligaţii.

2. folos, profit, câştig.

3. ~ de inventar = drept de care se bucură un moştenitor de a accepta condiţionat o succesiune.

4. venit net al unei întreprinderi; sursă de acumulare.

5. sub ~ de inventar = în mod provizoriu, sub rezervat verificării.


Absorbţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. absorption, lat. absorptio)

1. încorporare a unei substanţe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, ţesuturi sau organe.

2. mişcare a intensităţii unei radiaţii care trece printr-un corp, din cauza pierderii de energie.

3. încrucişare a unei rase perfecţionate cu una neameliorată.

4. (ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăţi în beneficiul uneia dintre ele.

5. (jur.) drept al unei instanţe superioare de a lua din competenţa instanţelor inferioare o cauză în curs de judecare.

6. absorbire.

7. extragere, aspirare.


Adempţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ademption, lat. ademptio)

1. luare în posesiune a unui beneficiu.


Avantaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avantage)

1. folos, profit, beneficiu.

2. situaţie mai bună, favorabilă.

3. ~ reciproc = principiu de bază în relaţiile internaţionale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naţionale, favorizeze dezvoltarea acestora.

4. superioritate (de situaţie, de poziţie etc.).

5. (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceştia se află fiecare la 40 de puncte.

6. drept excepţional; privilegiu, favoare.


Batracocultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (batraco- + -cultură)

1. ansamblul operațiunilor care vizează reproducerea broaștelor în beneficiul activității umane; creșterea broaștelor de baltă comestibile; ranicultură.


Beneficia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bénéficier)

1. a avea un beneficiu, a trage un folos.


Colaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collation)

1. colaţionare.

2. date într-o fişă de bibliotecă privind paginaţia şi numărul de volume, formatul, ilustraţiile şi materialul însoţitor.

3. drept de a conferi un beneficiu, un grad universitar etc.

4. gustare.