Rezultate principale (Actualiza):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actualiser)
1. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva.
Rezultate secundare (Actualiza):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (actualiza)
1. care a fost adus la zi; (re)adus în prezent.
2. corespunzător cu gusturile și cerințele prezentului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dez- + actualiza)
1. refl. a deveni inactual, perimat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + actualiza)
1. a readuce în actualitate fapte, evenimente, concepţii etc.; a face din nou actual.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.n., III. adj.
Origine: (fr. bibliothécaire)
1. I. persoană care se ocupă cu administrarea unei biblioteci; (prin ext.) persoană care lucrează într-o bibliotecă.
2. II. program care permite crearea, actualizarea şi utilizarea unei biblioteci.
3. III. care se referă la bibliotecă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électoral)
1. referitor la alegeri; care ține de alegeri; propriu alegerilor.
2. (politică) campanie ~ă = perioadă premergătoare alegerilor, în care candidații și partidele lor se promovează.
3. (politică) registru ~ = sistem național de înregistrare și date de identificare actualizate ale cetățenilor români, cu drept de vot, și a informațiilor privind repartizarea acestora la secțiile de votare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. integralismo, fr. intégralisme)
1. curent de avangardă în literatura dintre cele două războaie mondiale care proclamă o artă a imediatului şi a autenticităţii totale.
2. aspiraţie către actualizarea completă a propriei ideologii în viaţa social-politică.
3. calitatea, caracterul a ceea ce este integral, a ceea ce nu admite nici o restricție, nici un compromis.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-lamarckiste)
1. I. referitor la neolamarckism (mișcare evoluționistă în biologie, care a apărut spre sfârșitul secolului al XIX-lea și care a actualizat ceea ce fusese reținut din teoria lui Lamarck, bazându-se pe noile descoperiri genetice și mecanismele celulare).
2. II. adept al neolamarckismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. néo-malthusien)
1. I. referitor la neomalthusianism, propriu neomalthusianismului (actualizare a doctrinei lui Thomas Malthus și a conștientizării sale asupra resurselor limitate ale Pământului; doctrină care pledează pentru limitarea nașterilor din motive malthusiene); neomaltusianist, neomalthusianist.
2. II. adept al neomalthusianismului; neomaltusianist, neomalthusianist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. néo-pythagorisme)
1. curent filozofic de origine ale-xandrină care a reactualizat pitagorismul, îmbinându-l cu platonismul şi accentuând tendinţele sale mistice.