Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)
1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. béryllium)
1. metal alb-cenuşiu, ductil, maleabil, foarte dur şi uşor, în unele aliaje uşoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chrysobéryl)
1. (mineralogie) mineral transparent de culoare galbenă sau verde, numit și ochi de pisică, constituit din aluminat de beriliu și folosit ca piatră preţioasă; alexandrit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquamarina)
1. varietate de beril, albastră-verzuie, piatră preţioasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)
1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aluminose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor fine de aluminiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracosilicose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea pulberilor de cărbune şi de silice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barytose)
1. pneumoconioză provocată de inhalarea prelungită a pulberilor de sulfat de bariu sau barită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cannabiose)
1. sindrom alergic datorat inhalării pulberilor de cânepă.