Dictionar

bicicletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bicyclette)

1. vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele.
2. ~-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale.
3. ~ cu motor = ciclomotor.
4. (expr.) a(-i) lua (cuiva) caii de la ~ = a nu avea ce-i face.
5. (fig.; depr.) ochelari.
 

hidrobicicletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hydrobicyclette)

1. ambarcație de agrement pusă în mișcare printr-un mecanism cu pedale.
 

biciclist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. bicycliste)

1. persoană care umblă pe bicicletă; ciclist, (rar) velocipedist.
 

CICL(O)-, -ciclu

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)

1. „cerc, ciclu, bicicletă”.
 

ciclomotor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cyclomoteur)

1. bicicletă cu un motor de un cilindru, cu o capacitate de până la 50 de cm3.
 

cicloturism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclotourisme)

1. turism cu bicicleta sau cu ciclomotorul.
 

cursier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. coursier)

1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.
2. s. m. armăsar, cal de curse.
3. comisionar.
4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei șalupe, pentru a trage un ax spre înainte.
 

ergometric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ergométrique)

1. referitor la ergometrie.
2. bicicletă ~ă = aparat în formă de bicicletă fără roți, pentru aprecierea adaptării la efort în diferite sectoare de muncă și discipline sportive.