Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biga)
1. linie de îndoire executată prin presare pe suprafaţa unui carton.
Parte de vorbire: s. n.
Origine: (engl. big band)
1. ansamblu mare orchestral de jaz.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. bing bang /theory/)
1. (astron.) marea explozie (ipotetică) a atomului primitiv de materie, care a iniţiat expansiunea universului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. big store)
1. magazin universal mare; supermagazin, supermarket.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bigue)
1. macara specială la bordul navelor pentru încărcări şi descărcări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. biga)
1. car roman cu două roţi, la care erau înhămaţi doi cai.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bigame, lat. bigamus)
1. I. care este căsătorit cu două persoane în același timp.
3. II. cel care se găsește în situația de bigamie, adică căsătorit concomitent cu două persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambiguité, lat. ambiguitas)
1. însuşirea de a fi ambiguu; (concr.) cuvânt, expresie ambiguă; amfibolie.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (ambiguu + -iza, cf. fr. ambiguïser)
1. a da un caracter ambiguu; a echivoca.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibolique)
1. (filozofie) care este ambiguu, care poate fi interpretat în două moduri diferite.
2. (mineralogie) legat de amfiboli; care conține amfiboli.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amphibolie)
1. construcție sintactică defectuoasă, datorită căreia o propoziție sau o frază are un sens echivoc; contradicție într-un concept; ambiguitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphibologique)
1. care include o amfibologie, un dublu sens; ambiguu; obscur.
2. (antonime) inechivoc, neechivoc, univoc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bigame, lat. bigamus)
1. I. care este căsătorit cu două persoane în același timp.
3. II. cel care se găsește în situația de bigamie, adică căsătorit concomitent cu două persoane.