Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bigamie)
1. situaţie a cuiva căsătorit cu două persoane în acelaşi timp.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bigame, lat. bigamus)
1. I. care este căsătorit cu două persoane în același timp.
3. II. cel care se găsește în situația de bigamie, adică căsătorit concomitent cu două persoane.