bil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. bill)

1. proiect de lege propus parlamentului englez; legea votată.

-abil

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -able, cf. lat. abilis)

1. „posibil”.

-IBIL

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -ible, cf. lat. -ibilis)

1. „posibilitate”.

aburomobil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (din abur + [auto]mobil)

1. automobil cu aburi.

acromatic; necolorabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT achromaticus
2. FR achromatique; incolorable
3. EN achromatic; achrous
4. DE achromatisch; unfarbig; farblos
5. RU aхромaтический; неркрaщенный; бесцветный
6. HU színtelen, nem színeződő

adaptabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adaptabilis; adaptativus
2. FR adaptable
3. EN adaptable
4. DE adaptiv; anpassungsfähig
5. RU приспособляющийся
6. HU alkalmazkodó

adevărat; real; veritabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT verus
2. FR vrai
3. EN true; real; genuine
4. DE echt; wahr; wahrhaft; wirklich
5. RU истинный; нaстоящий
6. HU valós; igazi; valódi

abac

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abatere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.
2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.
3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.
4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.
5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.
7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.
8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.
9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.
10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.
11. (gram.) excepție.
12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.
13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.
14. culcare pe pământ; doborâre.
15. (fig.) deprimare.

abietin

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abiétine)

1. substanță rășinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă și alcool; coniferină.
2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă să se cristalizeze.

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

-abil

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -able, cf. lat. abilis)

1. „posibil”.