Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. aculeus)
1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aculéole)
1. (bot.) aculeu mic, fin și scurt; ghimpe, spin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mutique, lat. muticus)
1. (despre frunze) care se termină cu un organ prelungit (spin, aculeu etc.).