Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. billon)
1. s. m. aliaj monetar în compoziţia căruia intră în cea mai mare parte sau exclusiv metale comune.
2. monedă divizionară, cu valoare intrinsecă, inferioară valorii sale nominale.
3. s. n. ridicătură de pământ de-a lungul unui rând de plante cultivate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. billonnage)
1. acţiunea de executare a biloanelor (II).
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. babylonien)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Babilon; babilonic.
2. (s. n.) dialect akkadian vorbit în Mesopotamia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. babylonisch)
1. babilonian.
2. uriaş, enorm, măreţ, somptuos; (fig.) exuberant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. diaspora)
1. totalitatea comunităţilor evreieşti stabilite în afara Palestinei, mai ales în urma captivităţii babiloniene.
2. (p. ext.) dispersare a unui popor, a unei comunităţi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. exilarque)
1. şef politic al evreilor aflaţi în captivitatea babiloniană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sexagésimal)
1. care se împarte la şaizeci, care are şaizeci ca numitor; care reprezintă a 60-a parte dintr-un întreg.
2. se spune despre un sistem de numerație în baza 60.
3. sistem ~ babilonian = sistem numeric antic care folosea baza șaizeci.
4. grad ~ = unghi egal cu a 90-a parte dintr-un unghi drept.
5. fracții ~e = fracții al căror numitor este o putere de șaizeci.
6. diviziune ~ă = împărțirea gradului în șaizeci de minute și a minutului în șaizeci de secunde.
7. (var.) sexagezimal, (înv.) sexaghezimal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sistre, lat. sistrum)
1. instrument muzical la vechii egipteni şi sumero-babilonieni, dintr-o bară curbată cu un mâner şi câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire.