Dictionar

Biogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biogenèse, germ. Biogenese)

1. concepţie, depăşită, după care toate vieţuitoarele s-au născut din altele preexistente.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.


Alobiogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allobiogenèse)

1. alternanţă a generaţiei sexuale cu cea asexuată.


Alobiogeneză

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT allobiogenesis

2. FR allobiogenèse

3. EN allobiogenesis

4. DE Allobiogenese

5. RU aллобиоrенез

6. HU allobiogenézis, ivaros és ivartalan generáció váltás allobiogenezis


Aloiobiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. grec. alloios „deosebit, diferit” + biogeneză)

1. (biol.) alternare între generația sexuată și cea partenogenetică; aloiogeneză.


Electrobiogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. électrobiogenèse)

1. producere de electricitate în organismele vii.


Eobiogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (eo- + biogeneză)

1. totalitatea proceselor care au dus la apariţia vieţii.


Abiogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)

1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.

2. (antonim) biogeneză.