Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blâme)
1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blâmer)
1. a condamna, a dezaproba, a reproba (public).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blâmable)
1. care merită să fie blamat; demn de blamat.
2. (antonime) lăudabil, pardonabil.
Parte de vorbire: s.f. (înv., reg.)
Origine: (fr. blanc-manger, prin rus. бланманже)
1. cremă, desert făcut cu lapte, migdale, zahăr și un aliment care îngroașă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (blama)
1. care a fost dezaprobat în mod public; defăimat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architrave)
1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.
2. (constr.) piesă de susţinere verticală, din lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéisme)
1. figură retorică constând în deghizarea unei laude sau a unei flatări sub aparenţa blamului ori a reproşului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
2. dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumuseţe ~ă = frumuseţe desăvârşită.
3. care se distinge prin bun-gust sau spirit.
4. sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin.
5. s. n. parte a antablamentului, deasupra cornişei, menită să mascheze marginea acoperişului.
6. etaj scund, deasupra cornişei, la nivelul faţadei sau retras.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blâmable)
1. care merită să fie blamat; demn de blamat.
2. (antonime) lăudabil, pardonabil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.