Dictionar

blanșa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. blanchir, germ. blanschieren)

1. a supune operației de blanșare.
 

blanșare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (blanşa)

1. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve.