Dictionar

Blanşare

Parte de vorbire: s.
Origine: (blanşa)

1. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve.


Blanşa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. blanchir, germ. blanschieren)

1. a supune operaţiei de blanşare.