Dictionar

abjudeca

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească.
 

abjudecare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abjudeca)

1. acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.
2. suspendare, anulare a unui drept, a unui titlu etc. printr-o sentință judecătorească.
 

abjudecare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abjudeca)

1. acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei.
2. suspendare, anulare a unui drept, a unui titlu etc. printr-o sentință judecătorească.