bleu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bleu)
Etimologie: (fr. bleu)
1. (de) culoare albastru-deschis; azuriu.
bleumarin
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bleu /à la/ marine)
Etimologie: (fr. bleu /à la/ marine)
1. inv., s. n. (de) culoare albastru-închis.
cibleu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. ciblé)
Etimologie: (fr. ciblé)
1. obiect în formă de clopot, cu un mâner de prindere la partea superioară, în jocul de curling.
debleu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. déblai)
Etimologie: (fr. déblai)
1. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicaţie sau al unui canal.
dubleu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. doublé)
Etimologie: (fr. doublé)
1. acţiunea de a doborî două animale de vânat cu două lovituri apropiate ale puştii.
2. dublură.
gobleu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. gobelet)
Etimologie: (fr. gobelet)
1. (ant.) vas de băut de formă evazată, fără picior sau toarte.
rambleu
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. remblai)
Etimologie: (fr. remblai)
1. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, șosele etc. deasupra nivelului terenului.
2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții.
banchetă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. banquette)
Etimologie: (fr. banquette)
1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafaţă orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâşie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliţă acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.
curling
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (engl., fr. curling)
Etimologie: (engl., fr. curling)
1. joc sportiv pe gheaţă, de origine scoţiană, între două echipe a 4 jucători, constând în lansarea unor obiecte (cibleuri) spre o ţintă, cu scopul de a o doborî sau a le plasa cât mai aproape de aceasta.
debleia
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. déblayer)
Etimologie: (fr. déblayer)
1. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu.
glisieră
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. glissière)
Etimologie: (fr. glissière)
1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.
hortensie
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. hortensia)
Etimologie: (fr. hortensia)
1. arbust cultivat ca plantă ornamentală cu flori mari, albe, roşii sau bleu, fără miros, din familia saxifragacee.
pervanşă
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. pervenche)
Etimologie: (fr. pervenche)
1. plantă erbacee dicotiledonată, în locuri umbroase, cu flori bleu-mov; saschim, brebenoc.