Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blindage)
1. cuirasă de oţel la protecţia navelor, a tancurilor, avioanelor împotriva proiectilelor.
2. element de construcţie servind ca mijloc de protecţie a unor piese sau sisteme tehnice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embrasure)
1. deschizătură în peretele unei fortificaţii, într-un blindaj, care permite tragerea cu armele de foc.
2. deschizătură redusă într-un zid, în care se montează o uşă sau o fereastră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-cuirasse)
1. blindaj inelar care protejează calota mobilă a turelelor, montat în construcţia de zidărie sau beton a unei fortificaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blinder)
2. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (blinda)
2. (fam.) îmbrăcat peste măsură.
3. s. n. autovehicul de luptă prevăzut cu blindaj; tanc.
4. (pl.) trupe dotate cu asemenea mijloace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cuirasse)
1. armătură din plăci de oţel cu care se blindează navele de război; blindaj.
2. armură de oţel care protejează pieptul şi spatele, folosită mai ales în evul mediu; platoşă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tanquette)