blocare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bloca)

1. acțiunea de a (se) bloca.
2. (poligr.) culegere intenționată a uneia sau a mai multor litere cu floarea în jos pentru a atrage atenția corectorului.
3. (cont.) ~ a contului = sistare de către bancă a plăților din contul de decontare al unei întreprinderi sau instituții.
4. imposibilitate de funcționare, de aplicare a unei reguli.

autoblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + blocare)

1. oprire în timpul funcționării a unui mecanism, a unei mașini sub acțiunea propriilor forțe rezistente la frecare.

deblocare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (debloca)

1. acțiunea de a debloca, de a reporni un mecanism, de a înlătura un obstacol material; deblocat.
2. înlăturare a obstacolelor de pe arterele de circulație; deblocat, degajare.
3. repunere în stare de funcționare a unor mecanisme sau mașini; deblocat.
4. ridicare a interdicției de a folosi în mod liber sume de bani sau alte valori bănești; deblocat.
5. scoatere a unor ofițeri din cadrele active ale armatei; deblocat.
6. (psihologie) suspendare sau anulare a unui blocaj afectiv care barează exteriorizarea unui conținut mintal.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

ambuteiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuteillage)

1. îmbuteliere.
2. blocare (a unor nave, a circulației rutiere etc.).

autoblocaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. autoblocage)

1. dispozitiv de blocare automată a sistemelor de semnalizare, de macazuri etc.

blocaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blocage)

1. blocare.
2. fundație de piatră, de bolovani la un zid, la o șosea, stradă, cale ferată etc.
3. procedeu tehnic în baschet, volei, box etc. cu scopul de a împiedica o acțiune a adversarului sau pentru a proteja o acțiune proprie.
4. întrerupere a desfășurării unui proces sau a unei funcții fiziologice.

blocant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bloquant)

1. (substanță) a cărei acțiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori.

bodicec

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bodycheck, body check)

1. (hochei pe gheață) mișcare în care un jucător îl obstrucționează pe altul cu corpul său.
2. împiedicare a acțiunilor adversarului printr-o blocare corp la corp la hochei pe gheață.