Dictionar

Rezultate principale (Bordaj):

Bordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bordage)

1. bordare.

2. înveliş exterior al corpului unei nave.


Rezultate secundare (Bordaj):

Abordaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.

2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.

3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.


Sabordaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sabordage)

1. sabordare.

2. găurire a corpului unei nave scufundate pentru a scoate încărcătura la suprafaţă.


Abordor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.


Amaraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amarrage)

1. amarare.

2. bordaj de susţinere a unui obiect pe o navă.


Batură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. battura)

1. şanţ pe ambele laturi ale chilei unei nave de lemn pe care se prind coastele şi bordajul.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Coliziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collision, lat. collisio)

1. lovire, ciocnire de tendinţe, forţe, de interese contrare; conflict.

2. izbire puternică între două corpuri care se mişcă în sensuri opuse.

3. (fig.) încăierare, confruntare.

4. abordaj.

5. ~ omonimică = întâlnire a două sau mai multe cuvinte omonime.


Dromon

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. dromone, fr., gr. dromon)

1. navă bizantină de transport, cu vele şi rame sprijinite direct pe bordaj.

2. navă medievală de război, cu rame.