Dictionar

botă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. botte)

1. lovitură la scrimă cu floreta sau cu sabia.
 

barbota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. barboter)

1. (tehn.) a trece forțat un gaz sub formă de bule printr-un lichid.
 

BOTAN-, BOTANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. botan/o/-, cf. gr. botane)

1. „plantă, iarbă”.
 

botanic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. botanique)

1. adj. referitor la botanică.
2. grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu.
3. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie.
 

botanica

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT botanica
2. FR botanique
3. EN botany
4. DE Botanik; Pflanzenkunde; Pfanzenlehre; Lehre und Wissenschaft von den Pflanzen
5. RU ботaникa
6. HU botanika, növénytan, füvészet
 

botanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. botanique)

1. știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor.
 

botanică agricolă; agrobotanică

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agrobotanica
2. FR agrobotanique
3. EN agrobotany; agricultural botany
4. DE Agrobotanik
5. RU arроботaникa
6. HU mezőgazdasági botanika
 

aciclic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acyclique)

1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.
5. (antonim) ciclic.
 

agrobotanică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrobotanique)

1. botanică agricolă.
2. studiul plantelor agricole.
 

agrostologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agrostologie)

1. ramură a botanicii care studiază pășunile; graminologie.
 

algolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. algologue)

1. specialist în algologie; botanist care studiază algele; ficolog.
 

algologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algologie)

1. ramură a botanicii care studiază algele; ficologie.
 

alpinariu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. alpinum)

1. grădină botanică rezervată culturii florei alpine și speciilor de plante care cresc în mod natural la altitudini mari.