Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bryophytes)
1. încrengătură de plante având corpul diferenţiat în tulpină şi frunze, cu structură foarte simplă: muşchiul; muscinee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embryophytes)
1. plante care formează embrioni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acrocarpe)
1. (despre briofite) care prezintă acrocarpie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bryologie)
1. ramură a botanicii care studiază briofitele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bryospore)
1. celulă reproducătoare asexuată specifică briofitelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. endolithophytes)
1. plante (alge, fungi, briofite) care trăiesc în interiorul pietrelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flagelle, lat. flagellum)
1. (ant.) bici; mănunchi de nuiele cu care era bătut cineva.
2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boală.
3. s. m. filament mobil, la unele protozoare și spermatozoizi, la unele celule ori gameți (la alge) ca organ de locomoție.
4. tulpină secundară, uneori floriferă.
5. ramură filiformă (la briofite).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isospore)
1. (biol.) spor asemănător morfologic, la briofite şi ferigi.