Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. brocher)
1. a lega laolaltă colile unei broşuri, cărţi etc.
2. a găuri, a şănţui prin aşchiere o piesă metalică.
3. a executa ornamente pe o ţesătură prin introducerea, în timpul ţesutului, a unui fir colorat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broche)
1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la maşina de broşat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brochage)
1. poziţie de suprapunere a unor piese heraldice.
2. mod de imobilizare a unei fracturi cu o broşă (3).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (broşa)
1. acțiunea de a broșa; broşare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (broșa)
1. (despre cărți, broșuri) care are foile și coperțile moi cusute împreună.
2. (tehn.) (despre piese metalice) care este prelucrat pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débrocher)
1. a desface legătura unei cărţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brochage)
1. poziţie de suprapunere a unor piese heraldice.
2. mod de imobilizare a unei fracturi cu o broşă (3).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (broşa)
1. acțiunea de a broșa; broşare, legat.
2. coasere împreună a foilor și coperților moi ale unei cărți, broșuri et cetera.
3. (tehn.) prelucrarea unei piese metalice pentru a obține găuri străpunse sau suprafețe exterioare de o anumită formă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. broche)
1. bijuterie pe care femeile o poartă, prinsă într-un ac, la rochie etc.
2. unealtă cu care se fac găuri în formele de turnătorie pentru evacuarea gazelor rezultate de la turnare.
3. schelet cilindric de metal al unui miez de turnătorie.
4. tijă în ortopedie pentru imobilizarea fracturilor.
5. unealtă folosită la maşina de broşat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cahier, pol. kajet)
1. fascicul de foi de hârtie, legate sau broşate, pentru scris, desenat etc.
2. ~ de sarcini = document cuprinzând condiţiile pentru executarea unei lucrări; ~-program = program (de spectacol) de forma unui caiet; ~-catalog = catalog de expoziţie.
3. publicaţie periodică cu diverse studii, note etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klips)
1. bijuterie (agrafă, broşă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite să fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.
2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.
Parte de vorbire: s.n. (anglicism)
Origine: (engl. paperback)
1. carte broșată a cărei copertă este flexibilă și ale cărei pagini sau caiete de pagini sunt lipite (majoritatea cărților vândute în prezent sunt în acest format); ediție de masă.