Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)
1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bodhisattva)
1. inv. fiinţă care, potrivit budismului, atingând starea de perfecţiune, este scutită de a se reîncarna.
2. statuie, reprezentând o astfel de fiinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bouddhique)
1. referitor la budism; budist.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. bouddhiste)
1. I. care aparține budismului sau budiștilor, privitor la budism sau la budiști; budic.
2. II. adept al budismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sancr. hinayana, calea îngustă a mântuirii)
1. denumire a budismului timpuriu şi a orientării rămase fidelă acestuia; theravada.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lamaïsme)
1. formă particulară a budismului din Tibet şi Mongolia.