OK
X
bund
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bund)
1.
asociație,
confrerie;
confederație
(în
Germania
și
Elveția).
Bundesrat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bundesrat)
1.
adunare
legislativă
în
Imperiul
German.
2.
consiliu
federal.
3.
reuniune
a
membrilor
puterii
executive
în
Elveția.
Bundestag
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Bundestag)
1.
camera
inferioară
a
parlamentului
în
Germania.
bundeswehr
Parte de vorbire:
s.n. (germanism)
Etimologie: (germ. Bundeswehr)
1.
armata
națională
a
Republicii
Federale
Germania;
nume
dat
armatei
în
Germania.
bunduroi
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (necunoscută)
1.
om
mic
și
gras.
abundent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după fr. abondant, lat. abundant)
1.
care
abundă;
în
cantitate
mare;
profuz.
2.
(var.)
abundant.
3.
(antonim)
rar.
afluență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. affluence, lat. affluentia)
1.
acces
al
apei
superficiale
sau
subterane
într-un
râu,
lac
ori
mare.
2.
mulțime
de
oameni;
îmbulzeală,
aflux.
3.
cantitate
mare,
abundență.
agonizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. agonisant)
1.
care
este
în
agonie;
care
agonizează;
muribund.
aventuros, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aventureux, it. aventuroso)
1.
care
are
caracter
de
aventură
sau
gust
pentru
aventură;
care
constituie
o
aventură.
2.
(despre
oameni)
înclinat
să
se
angajeze
în
aventură,
într-o
încercare
dificilă,
periculoasă,
plină
de
neprevăzut.
3.
(despre
oameni)
care
iubește
aventura,
se
lansează
de
bunăvoie
în
aventuri;
amator
de
acțiuni
îndrăznețe
și
riscante.
4.
care
abundă,
care
este
plin
de
aventuri
(ex.
viață
aventuroasă).
5.
plin
de
riscuri
(ex.
proiect
~).
6.
care
îl
caracterizează
pe
cavalerul
rătăcitor
în
căutare
de
aventuri.
7.
predispus
la
aventuri
amoroase.
aversă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. averse)
1.
ploaie
abundență,
bruscă
și
de
scurtă
durată.
balsamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. balsamique)
1.
care
conține
balsam;
parfumat
cu
balsam
sau
evocând
mirosul
de
balsam.
2.
care
ține
de
balsam,
care
se
referă
la
balsam;
(înv.)
balsamiu.
3.
care
are
o
proprietate,
virtute
sau
calitate
analogă
cu
cea
a
balsamului.
4.
(medicina)
califică
un
medicament
care
este
utilizat
sau
care
este
el
însuși
un
balsam.
5.
care
calmează
mucoasele
inflamate
și
care
frânează
secrețiile
abundente.
6.
plantă
~ă
=
plantă
care
secretă
balsam
sau
exală
un
miros
plăcut.
7.
oțet
~
=
tip
de
oțet
cu
aromă
dulce-acrișoară
produs
în
Italia
din
must
de
struguri
fiert.
8.
(fig.)
care
vindecă
bolile
sufletului.