Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. butène)
1. substanţă din clasa hidrocarburilor olefinice, obţinută la cracarea produselor petroliere; butilenă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. isobutène)
1. hidrocarbură olefinică cu catenă ramificată, gaz incolor, inflamabil, prin cracarea petrolului, folosit în benzina de polimerizare, în carburanţii sintetici cu cifra octanică mare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. butylène)
1. (chimie) gaz incolor și inodor, de două ori mai greu decât aerul, solubil în solvenți organici polari; butenă.