Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabale, germ. Kabale)
1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, şi la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele.
2. (fig.) uneltire, intrigă; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cabaliste, germ. Kabalist)
1. persoană inițiată în cabală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. cabalisme)
1. sistem de gândire și practică bazat pe cabală.