cadran

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadran)

1. suprafață cu anumite diviziuni și cifre pe care se citește deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băț fixat pe o suprafață plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.

cadranură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cadranure)

1. defect al lemnului constând în crăpături pe direcția razelor medulare, de la centru spre circumferință; inimă stelată.

busolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. boussole)

1. instrument dintr-un ac magnetic și un cadran gradat, cu care se determină nordul geomagnetic.
2. a-și pierde ~a = a se zăpăci.
3. (fig.) călăuză, conducător, ghid.

diviziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divizion, lat. divisio)

1. împărțire; separare, divizare.
2. ~a muncii = împărțire a unui proces de producție în mai multe operații specializate.
3. operație logică de împărțire a genului în speciile sale.
4. (biol.) ~ celulară = mod de înmulțire a celulelor prin mitoză și meioză.
5. parte, fragment, fracțiune.
6. linioară pe o scară funcțională sau pe cadranul unui instrument de măsură; intervalul sau valoarea intervalului dintre două astfel de linioare.

gnomonică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gnomonique)

1. tehnica de a construi cadrane solare.

meridian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. meridianus, it. meridiano, fr. méridien)

1. adj. referitor la un meridian.
2. cerc ~ = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță ~ă = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie ~ă = meridiana locului.
3. plan ~ = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului.
4. s. n. fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului terestru.
5. intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
6. ~ ceresc = cercul mare din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului.
7. (în acupunctură) linie imaginară a suprafeței pielii care unește diferite puncte corespunzând unui anumit organ.
8. s. f. intersecție a unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței.
9. (astr.) ~a locului = intersecția planului meridian cu planul orizontal într-un loc dat; linie meridiană.
10. (arheol.) cadran solar care indica ora amiezii.
11. canapea cu spătar și brațe inegale, care ține loc de șezlong.

minutar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (minut + -ar)

1. indicator al minutelor pe cadranul unui ceas.

ornic

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (oră + -nic sau din [ceas]ornic)

1. ceasornic (de perete); orologiu, pendulă.
2. (expr.) ~ de soare = cadran solar.