Dictionar

Rezultate principale (Cadrare):

Cadrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (cadra)

1. acţiune de a cadra.

2. (inform.) operaţie de poziţionare a ordinelor zecimale ale unui număr în memoria calculatorului electronic, pentru calcule.


Rezultate secundare (Cadrare):

încadrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (încadra)

1. acţiunea de a (se) încadra.

2. (telec.) precizare a unor momente determinate în evoluţia unui fenomen periodic.

3. aşezarea şi potrivirea pe un material textil, pe o hârtie etc. a unor tipare, în scopul decupării.


Reîncadrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reîncadra)

1. acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei.

2. încadrare a (cuiva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior.


Calificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)

1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.

2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.

3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.

4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.


Contracâ´mp

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contre-champ)

1. (arhit.) pantă plană în mijlocul unei muluri.

2. (cinem.) încadrare corespunzătoare unui unghi de filmare opus celui folosit în cadrul precedent, utilizată la filmarea scenelor cu două personaje angajate în dialog.


Plan, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plan, lat. planus)

1. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat.

2. suprafață = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane.

3. s. n. suprafață netedă, plană.

4. suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă.

5. (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.

6. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.

7. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc.

8. (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant.

9. mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.

10. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă.

11. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează fie îndeplinită.

12. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată.

13. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor.


școlarizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. școlariza)

1. acțiunea de a școlariza, de a fi școlarizat.

2. încadrare în activitatea de școlar.

3. instruire în școală.

4. rată de ~ = procentul de copii care merg la școală în raport cu toți copiii de vârstă școlară.


Reîncadrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. reîncadra)

1. acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei.

2. încadrare a (cuiva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior.