calcifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. calcification)

1. refl. (despre țesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu.
2. a se calcifia.
3. (despre substanțe) a se îmbogăți în carbonat de calciu.

decalcifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. decalcificare)

1. tr., refl. a (se) decalcifia.

aterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athérogenèse)

1. (med.) depozit de substanțe grase și de colesterol care se formează pe peretele interior al arterelor și care se poate calcifica sau ulcera; producerea de ateroame.

calcifia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. calcifier)

1. refl. a se calcifica.

decalcifia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décalcifier)

1. tr. a face ca organismul să-și piardă sau să-și micșoreze cantitatea de calciu.
2. refl. (despre țesutul osos) a-și pierde o anumită cantitate de calciu; a se decalcifica.

flebolit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. phlébolithe)

1. (med.) calcificarea pereților unei vene; concrețiune din săruri de calcar formată în vene.

osteomalacie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ostéomalacie)

1. (med.) decalcificare osoasă (indusă de o lipsă de mineralizare) provocată de tulburări profunde în metabolismul fosforului și al calciului din substanța osoasă; ramolire a scheletului.

sesamoid

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. sésamoïde)

1. I. care seamănă cu susanul, cu semințele de susan; (înv.) sezamoid.
2. (anat.) oase ~e = oase mici care se găsesc mai ales în apropierea articulațiilor și în grosimea tendoanelor; sunt rămășițe ale ligamentelor calcificate, motiv pentru care nu sunt toate considerate parte integrantă a scheletului uman.
3. II. (anat.) oscior al carpului și al tarsului care seamănă cu semințele de susan.