Dictionar

calendar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendarium)

1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activități prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.
 

calendaristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (calendar + -istic)

1. referitor la calendar; făcut potrivit calendarului.
2. an ~ = perioadă de timp de 12 luni, cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie (are 365 de zile sau 366 de zile la fiecare 4 ani).
3. plan de muncă ~ = plan de muncă alcătuit pe zile și săptămâni.
 

brumar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brumaire)

1. a doua lună în calendarul republican francez (23 octombrie - 21 noiembrie).
 

calendaristic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (calendar + -istic)

1. referitor la calendar; făcut potrivit calendarului.
2. an ~ = perioadă de timp de 12 luni, cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie (are 365 de zile sau 366 de zile la fiecare 4 ani).
3. plan de muncă ~ = plan de muncă alcătuit pe zile și săptămâni.
 

calende

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. calendae)

1. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi.
2. (fig.) la ~le grecești = niciodată.
 

comput

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. comput)

1. calcul al timpului făcut pentru a fixa data Paștilor și a altor sărbători mobile, în vederea alcătuirii calendarului bisericesc.
 

computație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. computation, lat. computatio)

1. calcul al timpului în vederea fixării calendarului bisericesc.
 

computist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. computiste)

1. specialist în lucrări de computație.
2. persoană care lucrează la stabilirea calendarului sărbătorilor (bisericești) mobile.