calibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calibre)

1. diametru interior al unui tub, al țevii unei guri de foc; diametrul unei torpile etc.; greutatea unei bombe de aviație.
2. instrument de precizie cu care se verifică gradul de uzură a țevilor armamentului de infanterie.
3. instrument pentru măsurarea și controlul dimensiunilor unor piese fabricate.
4. (fig.) mărime, proporție, calitate; (fam.) fel, soi.

contracalibru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrecalibre)

1. piesă la executarea și la controlul unui calibru.

baterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)

1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc.
2. terasament care protejează tunurile în poziție de tragere.
3. ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă.
4. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație.
5. ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică.
6. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră.
7. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră.
8. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva.
9. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă.

bombardă 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombarde)

1. mașină de război medievală cu care se aruncau bolovani.
2. tun de mare calibru.

bordee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordée)

1. ansamblul tunurilor de pe o navă.
2. salvă executată cu toate tunurile de același calibru ale unei nave dintr-un bord.
3. porțiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive.
4. distanță parcursă de un velier între două volte succesive.

bronhometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchométrie)

1. măsurare a calibrului bronhic.

calibra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. calibrer)

1. a da calibrul necesar unor piese de mașini, arme etc.
2. a măsura calibrul, diametrul unei piese etc.
3. a sorta după mărime (semințe, fructe etc.).

calibraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. calibrage)

1. acțiunea de a calibra, de a da dimensiunile dorite unui obiect, de adaptare la calibrul unui cilindru, de sortare după calibru; rezultat al acestei acțiuni; calibrare.
2. operație constând în a da copiilor fotografice dimensiunile dorite.