Parte de vorbire: s.
Origine: (califica)
1. acţiunea de a (se) califica; pregătire teoretică şi practică într-o profesiune.
2. etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiţie sportivă.
3. titlu obţinut în urma trecerii unor examene, a unor probe.
4. (jur.) ~a infracţiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte şi încadrarea ei în textul de lege.
Parte de vorbire: s.
Origine: (policalifica)
1. acţiunea de a (se) policalifica; calificare care creează posibilitatea ca cineva să poată fi utilizat în prestarea mai multor tipuri de activităţi profesionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (recalifica)
1. pregătire în vederea unei noi profesiuni.
2. (sport) probă susţinută de un sportiv, de o echipă pentru a se califica mai departe într-o competiţie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. amateurisme)
1. practicare, ca amator, a unui sport, a unei arte etc.; diletantism.
2. caracter al celui care exercită o meserie, o artă etc., ca amator, cu mai puțină calificare decât profesionistul.
3. (prin extensie) caracter de amator al muncii unor persoane necalificate sau neglijente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)
1. denumire, calificare, nume.
3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -aire, -eur, -euse, cf. lat. -arius „nume de agent”)
1. „referitor la; cel care exercită o meserie, o funcţie, care are calificare”.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. qualifier, lat. qualificare)
1. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc.
2. refl. a fi admis să concureze la o competiţie sportivă.
3. tr. a atribui o calitate unei fiinţe, unui lucru; a caracteriza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (după rus. комбаинер)
1. persoană care manevrează o combină, având calificarea necesară; manipulant al unei combine; (înv.) combainist.
2. (var.) combainer.