Rezultate principale (Camă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. came)
1. proeminenţă pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracţiune din perioada de mişcare a axului, o tijă.
Rezultate secundare (Camă):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camaïeu)
1. pictură în tonurile aceleiaşi culori; grisai.
2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiaşi culori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. camarade, sp. camarada)
1. tovarăş de arme, de clasă, de studii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camaraderie)
1. legătură prietenească; colegialitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. camarilla)
1. clică de curteni care influenţează, din interes personal, hotărârile unui suveran.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (sp. camarotero)
1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
Parte de vorbire: s.n. (pop., fam.)
Origine: (cămașă + -oi)
1. cămașă (mare) croită dintr-o bucată.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affleurement)
1. unde rocile, mineralele unui zăcământ din subsol apar la suprafaţă, datorită eroziunii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autochtone, gr. autokhthon)
1. adj. (despre specii, populaţii) care s-a format şi dezvoltat pe teritoriul unde trăieşte în prezent: băştinaş, aborigen, indigen.
2. (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conştiinţă ca o gândire generată spontan.
3. s. n. complex de straturi constituit din roci mai tinere, rămase pe locul lor, peste care au fost împinse din regiunile învecinate roci mai vechi.
4. zăcământ de cărbuni, format în locul de origine al plantelor din care provine.
5. râu având izvoarele în aceeaşi unitate morfologică, regiune climatică cu gura de vărsare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baleine, lat. balaena)
1. mamifer cetaceu foarte mare.
2. (fam.) persoană foarte grasă.
3. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ţine întinse gulerele la cămăşi, corsetele etc.
4. spetează la ambarcaţiile de sport.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)
1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cémentation)
1. cementare.
2. întărire şi pierdere a elasticităţii straturilor externe ale lemnului.
3. zonă de ~ = zonă din scoarţa terestră în care se produce îmbogăţirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.