Dictionar

cameralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kammeralismus)

1. doctrină cu caracter economic, financiar, administrativ etc. despre conducerea statului apărută în Germania în sec. XVII.
 

bicameralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bicaméralisme)

1. doctrină care susține bicamerismul.
 

monocameralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monocaméralisme)

1. sistem parlamentar cu o singură adunare legislativă.
 

unicameralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. engl. unicameralism, fr. unicaméralisme)

1. sistem politic în care legislatura sau parlamentul nu are decât o singură cameră; monocameralism.
 

unicameralism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. engl. unicameralism, fr. unicaméralisme)

1. sistem politic în care legislatura sau parlamentul nu are decât o singură cameră; monocameralism.