Rezultate principale (Campană):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)
1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
Rezultate secundare (Campană):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écluse)
1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar.
2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană.
3. cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia.
4. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT campanaceus; campaniformis; campanulatus
3. EN campanulate; campanaceous; campaniform; bell-shaped
4. DE glockig; glockenförmig; glockenartig
5. RU колокольчaтый; колокольчaтовидный
6. HU harang alakú, harangszerű