Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campagne, rus. kampaniia)
1. totalitatea operaţiunilor militare efectuate într-un anumit timp, în vederea atingerii unui scop strategic.
2. acţiune organizată pentru realizarea unor sarcini într-o anumită perioadă de timp.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. antipolitique)
1. I. contrar spiritului politic.
2. care este împotriva politicii, care se opune activității politice.
3. se spune despre o acțiune sau campanie opusă politicii.
4. II. persoană împotriva sau străină de politică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. croisade, it. cruciata)
1. nume dat expediţiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de ţările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediţie militară împotriva unor eretici sau a adepţilor altei religii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équipement)
1. totalitatea obiectelor cu care se echipează cineva.
2. ~ de campanie = echipament pe care îl poartă soldaţii în război sau la instrucţie.
3. ansamblu de piese şi dispozitive ale unei maşini, instalaţii etc. care îi asigură buna funcţionare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. électoral)
1. referitor la alegeri; care ține de alegeri; propriu alegerilor.
2. (politică) campanie ~ă = perioadă premergătoare alegerilor, în care candidații și partidele lor se promovează.
3. (politică) registru ~ = sistem național de înregistrare și date de identificare actualizate ale cetățenilor români, cu drept de vot, și a informațiilor privind repartizarea acestora la secțiile de votare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. expédition, lat. expeditio)
2. călătorie întreprinsă în vederea unor cercetări ştiinţifice sau pentru afaceri comerciale.
3. campanie militară în afara graniţelor, în scop de cucerire, de pedepsire etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. jeep)