Dictionar

Canabis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl., it. cannabis)

1. cânepă indiană.

2. stupefiant din canabis(1).


Canabism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cannabisme)

1. intoxicație cu cânepă indiană; intoxicație acută sau cronică cu canabis; intoxicație cu canabinol.


Canabicultor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (canabicultură)

1. cel care se ocupă cu canabicultura; cultivator de canabis sau de cânepă indiană.


Canabicultură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (canab- + -cultură, cf. fr. canabiculture)

1. cultivarea canabisului; cultivare a cânepii de India, pentru marijuana.


Canabism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cannabisme)

1. intoxicație cu cânepă indiană; intoxicație acută sau cronică cu canabis; intoxicație cu canabinol.